Dupa ce am cazut mai mult decat am crezut ca o sa cad vreodata...
Dupa ce am mijit ochii, am intins mana si m-am prins de ultima ramurica de constiinta si m-am ridicat la loc...
Acum...
In plina ascensiune...
Ma intorc asa cum am spus acum un an...
CU CAPUL SUS!
Cu pieptul inainte,
Spatele drept...
Si bateriile reincarcate.
Am lasat in spate oameni pe care trebuia sa ii las, au ramas in spate oameni care m-au lasat pe mine, s-au intors cei care m-au iubit la fel de usor cum au plecat...Da nu-i nimic. Important e ca s-au intors.
Imi pare rau de cei care au plecat definitiv si mi-as dori sa se intoarca.
Poate se vor intoarce candva.
Nu e timpul pierdut.
M-am intors eu, chiar daca nu stiu pentru cat timp, acum sunt aici...
Ca si cum o tenie uriasa consuma toata mancarea pe care o ingerez, fara sa-mi lase si mie macar o firmitura. Nimic.
Sunt egoiste sentimentele. Ai impresia ca tu le nutresti, cand de fapt ele te nutresc pe tine. Tu existi numai datorita sentimentelor pe care tu le ai fata de orice.
La inceput, crezi ca ai controlul. Ca simti, doar pentru ca vrei tu sa simti. Dar nu e asa. Totul nu e decat o iluzie temporara, care in momentul in care isi scoate ghearele te sperie atat de tare ca nu stii cum sa mai reactionezi.
Nu esti robot, sa nu intelegi asta. Dar nici stapan pe viata ta nu esti. Esti un sclav al absurdului. Stii ca daca iubesti prea mult, o sa suferi la un moment dat. Stii ca daca urasti prea mult, pana la urma vei suferii.
Nu poti sa incerci sa-ti controlezi sentimentele.
Un om care spune ca isi poate controla sentimentele, inseamna ca nu le are. Nu este posesorul unui asemenea bun.
Si acum, nu stiu sa spun exact ce este mai rau?
Sa te stingi usor in timp ce esti supt de energie din toate supapele?
Sau sa traiesti mult si bine, dar trairile tale sa fie echivalente cu cele ale unui bolovan dintr-un rau? Oricat de puternice ar fi loviturile apei, el ramane la locul lui, fixat in namol.
Ca si tine...drept, pe pozitii, nemiscat, adanc ingropat in namolul vietii tale. Si pe masura ce timpul trece, namolul te inghite mai mult si mai mult pana nu mai ramane nimic. Bolovanul se va transforma in nisip, iar tu...probabil la fel...
Ca esti viu, ca esti mort, tot un morman de oase ramai.
Asadar, mai bine induri suisuri si coborasuri.
Suporti mai usor adancimea celei mai adanci prapastii, cand stii ca sentimentele tale te vor ridica, pana la urma, in varful celui mai inalt munte.
In final esti ca o pasare care isi canta trilurile vietii, nu ca o piatra amarate, care nu are altceva de povestit decat ce a vazut in jurul ei de-alungul veacurilor.
Nu va fie frica sa simtiti. Nu incercati sa va controlati sentimentele. Doar sa le diversificati.
"Sa vorbim despre cum particulele de luciditate se dezintegreaza in mod automat cand incep sa devin constienta de prezenta lui. Mi se incetoseaza mintea. Simt un mic tremur in spatele genunchiilor care imi da senzatia ca in curand ma voi prabusi . Si cad. Nu in gol. E bine asa. E perfect. E tot. O stare de euforie interminabila ma sufoca, Imi taie respiratia. Fericirea imi inunda plamanii in mod dureros, ca si cum as inhala Chanel Allure in cantitati industriale si tot nu ma satur. Ma intoxica! Cuvintele lui imi strivesc creierul. Atingerea lui imi carbonizeaza carnea pana la os. Tanjesc dupa mainile lui ca dupa aer. Gustul buzelor lui ma imbata mai rau decat vinul lui Bachus. E dependentsa mea, sau eu sunt dependeta lui. E morfina. E tot. Sexul e…adrenalina. Ca o injectie cu adrenalina. Imi invadeaza brutal venele, trezindu`ma ca din cea mai profunda coma. E apa vie. Nu am cuvinte, nu spun destul. Niciun cuvant nu e indeajuns de expresiv pentru a descrie explozia climaxului. Nici cel mai puternic foc de artificii nu se compara. Poate doar o bomba atomica… Ma las cotropita de trupul lui, fara sa opun rezistenta. La naiba cu tot! La naiba cu inima mea slaba si cu trupul meu avid de pacate! Vreau sa simt gustul iadului! Sa`I explorez fiecare coltisor intunecat si fierbinte. Dragoste.Pasiune.Pacat. Inima, Purgatoriu al existentei mele! Tu, esti dracul gol si imi place ce vad. Esti tot."
Ma simt atat de bine. Imi priesc cum nu se poate momentele astea de liniste. Bianca doarme linistita in cabana si nu a simtit cand am coorat din pat si am iesit din casa.
Fuga noastra subita din Bucuresti a pus probabil multi oameni pe ganduri, da nu mai conteaza acum. Lucrurile se complicasera prea mult si scapasera de sub control. Norocul meu a fost Marc. L-am sunat pe la 3 dimineata:
"-Marc....sunt Anna..."
"-Anna...buna, cat e ceasul? Ce s-a intamplat? De ce plangi?"
"-Marc! Ia`ma de aici, te rog! Nu mai fac fata! Nu ma pot! Nu mai vreau!"
Ma asculta atent si aparent linistit. Totusi calmul nu se facea simtit deloc in vocea lui. Mi`a raspuns pe un ton ce se vroia a fi glacial:
"-In 10 min sunt la tine. Fa`ti bagajul si pune`ti haine groase la tine"
Eu am dat din cap aprobator si am ingaimat printre sughituri cateva cuvinte de multumire. NU vroia sa stie nimic; de ce, cum, in ce fel. Cu toate astea, inainte sa pun receptorul inapoi in furca ii aud vocea dura, tremurand cateva cuvinte:
"-Iar te-ai drogat?"
I`am raspuns cu o urma de satisfactie in glas:
"-Nu. Sunt "curata" de doua luni aproape..." si in clipa urmatoare aud sunetul ticait al apelului incheiat.
Mi`am strans o mana de haine in graba si le`am impachetat intr`un rucsac, impreuna cu periuta, pasta de dinti si 2 prosoape. Nu mi`am luat farduri, sau bijuterii, nici macar haine casual. Vroiam pustietate si stiam ca Marc are sa`mi faca rost de singuratatea asta cu orice pret.
In 10 minute Bianca intra in casa si ma imbratiseaza, dupa care se uita ingrijorata la mine. A observat cearcanele negre si adanci de sub ochii mei si pielea palida a fetei mele, rezultatul lipsei de hrana, somn si droguri. Si al plansului, pentru ca plansesem mult. O saptamana de chin se incheia acum, cand cele mai importante persoane din viata mea erau langa mine si imi carau putinele boarfe spre masina.
Pe tot parsul drumului, am stat pe bancheta din spate si am motait. Niciunul din ei nu mi-a adresat vreun cuvant, lasandu`ma afundata in gandurile mele. Din cand in cand, rasul ca de clopotel al Biancai ma trezea din reverie. Pentru cateva momente imi odihneam privirea pe fata ei alba si pe parul ei lung, auriu. Era atat de draguta cand incerca sa para voioasa si fara griji. O adoram. Marc, in schimb, era serios si pus pe ganduri. Din cand in cand, clatina aprobator din cap sau schita un zambet, mai mult fortat, cand Bianca termina de povestit cate ceva. Il vedeam uneori cum se uita la mine prin oglinda retrovizoare. Ochii lui negrii , dilatati de ingrijorare ma priveau intrebator pentru cateva secunde, apoi dispareau. Nu stiu cum aveam sa le explic toata povestea. Pentru mine era injositor totul; Marius, Luca, Jim...
Am ajuns a doua zi inspre pranz. Eram la munte. Acum inetelegeam de ce simteam chiar si din somn ca mi`e greata. Cine stie prin cate pante si curbe am trecut. Eram in munti, in Parang, cota 1300, daca il auzisem corect pe Marc. Eram in fata unei cabane imense, semana, mai degraba cu o vila, decat cu cabana unui pustnic din munti. Interiorul, la fel de impresionant ca exteriorul, era decorat cu capete de animale impaiate, arme de tot soiul, coarne si multe alte flecustete ce tineau de vanatoare, insa toate erau aranjate si combinate cu cel mai desavarsit bun gust.
Mobila era acoperita cu cu folie transparenta, semn ca nu prea trecea nimeni pe acolo. Nu stiam a cui e, insa banuiam ca e a lui Marc, despre care nici pana in ziua de azi nu stiam sigur cat de bogat este de fapt, insa nici nu ma interesa. Ce mi`a atras cel mai mult atentia a fost semineul. Alb, maiestuos si decorat in ton cu retul casei, m`a uds cu gandul la filmele siropoase pe care le devoram in adolescenta. Totul era perfect, pana si covorul din blana de urs era acolo, fix in fata semineului.
Cabana avea 5 camere si doua bai, dintre care una de serviciu, o bucatarie imensa si un bar dotat cu tot ce vrei in materie de alcool. Camera mea era cea mai mare si cred ca si cea mai frumoasa. Patul cu baldachin era frumos sculptat din stejar si avea perdelute din voal alb, moale si frumos mirositor. Distingeai clar doua culori: alb si mahon. De vis. Numai camera parca reusise sa ma binedispuna cat de cat.
M`am aruncat direct in pijamale si in pat. Marc daduse drumul la centrala. In cateva minute m`am simmtit coplesita de o ciudata stare de bine. Asa am adormit pana acum cand noaptea a inecat din nou padurea care ne inconjura.
Va spuneam ca fluier.
Zapada imi ajungea pana la genunchi. Desi e noapte, lumina lunii reflectata in zapada are o tenta placuta de roz-visniu, facand sa para ca e mai degraba amurg.
Ma simt prinsa intre 3 universuri: unul care ma respinge, unul care ma atrage si unul decare ma ciocnesc mereu... E greu. Cum nu poti sa stai cu curu`n doua luntrii, nu poti sa stai nici cu astrii in trei universuri...
Asta facusem eu...oarecum...si fara intentie. Si o dadusem in bara.
Cu un gest automat imi aprind o tigara. Un zgomot mi`a distras atentia brusc. Ma uit speriata in jur, cat pe ce sa scap tigara din gura. Si soc...
"-Anna..."
Ca de fiecare data cand il vedeam, respiratia mi s`a oprit instantaneu, lucru pe care l`a observat si el, deoarece nu mai scoteam aburi. Ma privea cu atentie, fara sa schiteze vreun gest. Avea fata distorsionata. Arata...cam ca mine, numai ca...mai frumos...cel mai frumos. Mii de sentimente m`au napadit dintr`o data si ochii mi se umplura de lacrimi. Imi simteam sufletu spargandu`se in bucatele, ca o oglinda...Eram treaza si totusi nu paream prea convinsa de asta. Faptul ca El era acolo...in fata mea... la sute de kilometrii de Bucuresti. Mainile care ma fascinasera in repetate randuri erau invelite in manusi negre, fara degete , iar intre degete, tinea o tigara pe jumatate fumata. Ma uitam uimita la el, fara sa stiu ce sa ii spun, sau ce reactie sa am. Niciodata nu ma mai simtisem atat de derutata pana atunci. Era clar ca nu mai aveam decat doua raspunsuri la intrebarea “ ce simt eu fata de el?”: ori nu il iubeam deloc, ori il iubeam prea mult. Parea aievea asa cum se uita la mine cu privirea lui sireata. Timpul se oprise pentru mine.
“-De ce te-ai oprit din fumat? Stii ca imi place sa ma uit la tine cand fumezi. Ah, aproape ai ajuns la filtru. Nu`I nimic, mai ai tigari? De fapt, ia de la mine, stai asa sa ti`o aprind” evident ca facea absolut ce vroia el cu gura mea, cu buzele mele, cu vointa mea!
Ma entuziasmasem in asa hal, incat aproape uitasem ca el era motivul principal pentru care eu alesesem calea pusticului…dar era prea tarziu. Cand inima`ti cade in chiloti, poti sa incepi sa te ingrijorezi. Inima mea era deja scafandru. Abia acum am realizat ca era prima oara cand vorbea cu mine dupa luni de zile.
“-De unde sa stiu ca iti place cum fumez?” din atatea lucruri pe care puteam sa I le spun, eu am ales sa`I pun intrebearea asta stupida; de parka avea vreo relevanta.
“-Mereu te`am observat atent cand ai fumat, stii asta”
“-Stiu?”
“-Da. Si stii multe alte lucruri. Lucruri mult mai importante…Lucruri care te`au gonit in capatul asta de lume…” nu`mi venea sa cred…ce spunea…cum o spunea…nu putea fi el…ce se intamplase?
Il auzeam ca vorbeste de zor, darn u intelegeam o vorba. Trageam nervos din tigara de fiecare data cand simteam ca ma napadeste un nou val de lacrimi, pe care incercam cu disperare sa mi`l reprim. Corpul imi era cuprins de spasme care ma zguduiau din toate incheieturile si, incetul cu incetul, lacrimile incep sa curga pe rand din ochii mei ca trenurile`n gara. Vazand starea jalnica in care ma aflam, se opreste din vorba si se uita din ce in ce mai ingrijorat la mine.
Asta era! Caderea! Colapsul meu! Se petrecea repede , totul se invartea, lacrimile imi inundau fata si le simteam cu mi se inoada sub barbie . Nu putea fi dragoste! Dintre toti nu se putea sa il iubesc tocmai pe el. Meritam tot pentru prostia asta! Fara mila! Daca trebuie sa cada capete, sa cada, fie si al meu!
“-Anna, cred ca te iubesc…”
“-De ce crezi asta?” il intreb printer suspine
“-Cum adica de ce cred asta? Asta simt, la dracu, nu stiu. Dar trebuia sa ti`o spun…si vad dupa reactia ta ca sit u ma iubesti pe mine!”
“-Nu trage concluzii pripite. Reactia mea se datoreaza starii mentale fragile in care ma aflu in momentul de fata. Si totusi, nu inteleg cum de iti permiti sa imi spui toate lucrurile astea! Ce esti tu? Cine esti tu ?”
“-Sunt Luca, barbatul pe care il iubesti. Care a venit dupa tine in mijlocul pustietatii dup ace a auzit ca ai disparut. Un biet nebun care a fugit de tine numai pentru ca, in final, sa fuga dupa tine.. Un idiot care luni de zile nu a avut curajul sa te priveasca in ochi sau sa`ti spuna mai mult de un “BUNA”, asa, de complezenta. Eu sunt Luca, barbatul pe care l`ai avut inca de la inceput, desi niciunul dintre noi nu stia asta. Sunt Luca, cel pe care il iubesti!”
El era singurul pe care nu puteam sa il am. Restul si-ar fi rupt o mana si un picior pentr u o iesire la un suc cu mine. Nu il iubeam, dar il doream ca pe Dumnezeu. As fi facut orice ca sa il am! Orice! Dumnezeule! Senzatiile pe care le aveam cand ma uitam la el...Fiecare trasatura in parte ma stimula in locuri despre care nici nu mi-as fi imaginat vreodata ca pot fi excitabile. Modul siret in care ma evita, discretia cu care isi manifesta interesul...Animozitatea dinstre noi era atat de densa ca aproape ca te sufoca. Eram fascinata de el. Era propriu meu Dorian Gray...
I-am observat mainile cu atentie. Mare gresala. Am facut cel mai teribil gest: am suspinat adanc si am eliberat aerul pe gura, indelung, zgomotos...am dus mana la esarfa si am fluturat`o in ritm accelerat. Inima imi batea cu 1000km/h! Presiunea era prea mare! Simteam ca ma sufoc! Mai mult ca sigur avea sa-mi plesneasca ceva la cap!
Uda! Uda era putin spus!
Nu ma privea deloc, in schimb, zambea siret cand ma atingea ca din intamplare pe genunchi...
Il doream atat de mult! Aveam atat de multe filme in cap! Saruturi, atingeri, lovituri patimase peste fese...Sex nebun si fara pauza! Un bax de prezervative! Nu mai rezistam!
Abstinenta isi spunea cuvantul.
Eram in pragul unui colaps mental.
Trebuia sa fac ceva urgent!
Ce puteam sa fac? Am tras doua fumuri lungi din joint si am asteptat...
-"Mahoarca sa-mi ia mintilee!!!!!" imi strigam in creieri! Era atat de haotic, incat parca auzeam ecoul tipetelor mele.
-"Un shot! Un shot de la el! Sa-i simt buzele vibrand langa ale mele....Umed.Lung.Inecacios.Adanc.Rapid.Mult.Tot.Peste tot!"
Fiecare fibra a lui trebuia sa se imperecheze cu a mea! Ce tortura! Ce supliciu! Fructul interzis, iar eu vroiam sa musc din el. Sa ma infrupt cu intreaga lui fiinta. Sa gust zeama de ambrozie...
Iarba asta ma omorase. In momentul acela nu aveam decat un singur gand in cap: daca nu fac sex...Mor!
To be continued......
Nota Bene: Acest post a fost scris odata cu scurtele caracterizari ale lui Jim si Marc, insa portretul lui Luca nu mi se parea ca mi-a iesit atat de bine, asa ca am preferat sa il tin cateva saptamani la drafturi. Ideea caracterizarii lui pe baza actinunii, desi pare liceeana ca stil, mi s-a aparut a fi cea mai buna metoda prin care sa-i scot in evidenta trasatura principala, sexualitatea exacerbata. Prezenta lui periodica marcheaza destinul fiecarui personaj in parte, putem spune ca e parte din problema si nu inceput de solutie. Sper ca mi-a iesit:)
Astazi m-am plimbat cu tramvaiul prin Bucuresti. Vizita la Marc m-a epuizat si totusi mi-a deschis ochii. Am fumat mult, am baut doua cafele si am vorbit despre dependenta mea. In prima instanta nu mi-am dat seama la care dependenta se referea, pentru ca, vedeti voi, in tot acest timp in care eu si Marc nu ne-am mai vazut, am descoperit nu una, ci mai multe dependente care imi ghideaza pasii in fiecare zi.
De exemplu, dimineata ma trezesc, imi aprind o tigara, imi fac cafeaua, imi mai aprind o tigara, beau cafeaua, pe parcurs mai fumez cateva tigari, dupa care imi aduc aminte ca trebuie sa mananc. Apelez deci la ~My personal stash of weed~(cum o numeste Marc). Mirosul dulce-intepator de mahoarca in aerul diminetii ma ameteste mai mult decat fumul dens cu care imi umple plamanii. Cea mai mare placere e sa fumezi dimineata. Parca iti continui somnul si visele. Pentru mine, iarba e ultimul gand pe care il am seara si motivul pentru care ma trezesc dimineata. Dar ce nu intelege Marc e ca, dupa o perioada, incepe sa ma mustre constiinta cand ma gandesc la ceea ce fac. Ma simt vinovata, ptr ca toate viiciile mele, sunt interedependente si daca unul iese din ecuatie, intervine haosul si atunci trebuie sa faci abuz de celelalte placeri ca sa ajungi la gradul de fericire pe care il atingeai cand toate elementele erau la locul lor. In cazul meu, de cand sexul a iesit din peisaj, mi-am gasit un nou prieten. Inca nu il cunosc personal dar este prietenul unui prieten. Curand va deveni cunostinta comuna. Nu trebuie decat sa il invit inauntru. O sa va povestesc despre el...daca va fi cazu.
Dar gata! Destul cu prostiile de genul asta! Simt ca deja dau incet, incet inspre lamentiatie si nu vreau. Dimineata asta este speciala, pentru ca ziua de azi e notata in calendar ca fiind ziua in care eu incep sa ies zilnic din casa si o las mai moale cu viciile.
In dimineata asta ma voi plimba cu tramvaiul vietii mele si o sa ador fiecare moment al calatoriei, pana cand ajung la agentie. Astazi o sa zambesc tuturor, o sa imi flutur genele, o sa fac o gluma. O sa ma machiez. Imbrac haine feminine de data asta. Simt nevoia sa ma simt frumoasa. In dimineata asta o sa flirtez. Incepand de azi, incerc sa devin o persoana normala, sa ma integrez in societate, poate o sa ma indragostesc din nou, poate o sa`mi fac prieteni noi, poate o sa reiau legatura cu cei vechi, poate....poate ca de azi, totul o sa fie altfel.""
N.B1.: "Maine o sa va povestesc ce m-a facut sa iau decizia asta si sa`mi supun viata unei schimbari radicale. Nu, nu Marc si nici vreun alt barbat. Nici macar amenintarile Biancai ca ma va parasi definitiv.Doar un film. O umilita venita din adancurile constiintei mele.
Postări
