Adio, mestere!

Ma retrag cat inca pot sa-mi tin capul sus cu mandrie.

Singurul lucru care mi-l pleaca este suferinta pe care o iau cu mine.

A fost frumos.

Mi-a facut placere sa va numesc prieteni, familie, iubiti....care cum ati fost.

Dar acum s-a terminat.

Mi-am jucat rolul, dar mi s-au terminat replicile si nici nu mai am inspiratia necesara sa improvizez. In definitiv, de ce as face asta? Nu merita. 

Alte cuvinte sunt de prisos, iar asta este singura despartire de care avem nevoie.

Respectele mele,

Adio.

Perioada nefasta

Degeaba rad.

Nimic nu merge bine

Totul e prea crud.

Respect de sine=o.

Degeaba incerc sa fiu buna.

Pentru voi, valorile mele nu inseamna nimic. Asa ca, evident ma calcati in picioare. Care cum puteti. Ce pot sa zic...bafta.

Si totusi, in ciuda a tot ce se intampla, familia e cea mai importanta.

Mai ales fratii.

Si timpul tot nu e de partea mea.

Another stupid poem

Doll-house Drama


And I thought you did…
But actually you didn`t,
So I left
And you watched.
And I choked
But you still pushed me away.
And I thought you shouldn`t
But you said you would
So I kept walking
Til I stumbled on my heart
So now it`s broken
But it`s funny still:
I fell over and broke it
But you pushed me
So you provoked it
It`s still your fault!
No matter the weapon
It was you who yelled “Fire!”
And I the one who fell.

Revelatia Zilei

"Singurele decizii pe care le regreti sunt cele corecte."

am realizat asta gandindu-ma la noi:)

Rasta man is never on his own:)

My morning spliff left me sleeping all day 2day=))))

Probleme? Carae probleme? Cine? Eu? Nuu!!!!! I`m just peechy:X

Changes

Prea multe. Prea brusc. Prea din vina mea.

Daca tot am facut atatea, hai sa mai fac una.

Alegerea layoutului ptr blog nu a fost deloc una intamplatoare. Nici nu s-a nascut din dragostea mea infinita pentru MJ. De fapt, e ca si cum ai incerca sa comentezi o opera literara.

Totul in jurul meu si-a pierdut culoarea. E ca un abis negru. Imi plang trecutul. Care a trecut si nu mai poate fi adus inapoi. NU il mai vreau inapoi. Si totusi il plang.

Schimbarile astea mi-au schimbat viata.

Mi-am pierdut simtul directiei si am uitat cum sa cer indicatii. M-am instrainat cu totul de arta comunicarii si am devenit salbatica. Tip, urlu, gesticulez, ma manifest in fel si chip, ca un animal de rand.

Si totusi, in adancul meu sunt om.

Si sufar.

Si ma zbucium.

Asta e pedeapsa mea.

Nimic nu o sa mai fie la fel vreodata. Nu mai am incredere ca pot face ceva. Sunt handicapata din punct de vedere sentimental acum. Cineva mi-a amputat constiinta in somn si a fugit cu ea. Acum m-a lasat cu ideile imprastiate si nu sunt in stare sa le pun cap la cap. Nu mai stiu ce e bine si ce e rau. Vreau sa stiu, dar asta ar insemna sa invat din nou, pas cu pas, ca pe alfabet....alfabet...A...A...b...ma opresc la "a"...

Aberez mult, stiu. Dar bloguletul asta e singurul lucru care mi-a mai ramas. E ultima mea legatura cu trecutul. Si singurul loc in care pot sa-mi scuip sentimentele...pana ma opresc, pentru ca mi s-au incetosat ochii, iar degetele imi aluneca pe tastarura. E de la lacrimi...

P.S.: Cand mai mare nevoie am avut de voi, dragii mei prieteni,  voi ati mers pe burta si m-ati lasat balta....va multumesc pentru singuratatatea in care m-ati lasat de 2 zile incoace:)

3 doors down- when i`m gone

3 Doors Down - Here without you




3 Doors Down - Changes

"Pastel. ROGVAIV."

Sentimentele astea ma seaca de energie.

Ca si cum o tenie uriasa consuma toata mancarea pe care o ingerez, fara sa-mi lase si mie macar o firmitura. Nimic.

Sunt egoiste sentimentele. Ai impresia ca tu le nutresti, cand de fapt ele te nutresc pe tine. Tu existi numai datorita sentimentelor pe care tu le ai fata de orice.

La inceput, crezi ca ai controlul. Ca simti, doar pentru ca vrei tu sa simti. Dar nu e asa. Totul nu e decat o iluzie temporara, care in momentul in care isi scoate ghearele te sperie atat de tare ca nu stii cum sa mai reactionezi.

Nu esti robot, sa nu intelegi asta.  Dar nici stapan pe viata ta nu esti. Esti un sclav al absurdului. Stii ca daca iubesti prea mult, o sa suferi la un moment dat. Stii ca daca urasti prea mult, pana la urma vei suferii.

Nu poti sa incerci sa-ti controlezi sentimentele.

Un om care spune ca isi poate controla sentimentele, inseamna ca nu le are. Nu este posesorul unui asemenea bun.

Si acum, nu stiu sa spun exact ce este mai rau?

Sa te stingi usor in timp ce esti supt de energie din toate supapele?

Sau sa traiesti mult si bine, dar trairile tale sa fie echivalente cu cele ale unui bolovan dintr-un rau? Oricat de puternice ar fi loviturile apei, el ramane la locul lui, fixat in namol.

Ca si tine...drept, pe pozitii, nemiscat, adanc ingropat in namolul vietii tale. Si pe masura ce timpul trece, namolul te inghite mai mult si mai mult pana nu mai ramane nimic. Bolovanul se va transforma in nisip, iar tu...probabil la fel...

Ca esti viu, ca esti mort, tot un morman de oase ramai.

Asadar, mai bine induri suisuri si coborasuri. 

Suporti mai usor adancimea celei mai adanci prapastii, cand stii ca sentimentele tale te vor ridica, pana la urma, in varful celui mai inalt munte.

In final esti ca o pasare care isi canta trilurile vietii, nu ca o piatra amarate, care nu are altceva de povestit decat ce a vazut in jurul ei de-alungul veacurilor.

Nu va fie frica sa simtiti. Nu incercati sa va controlati sentimentele. Doar sa le diversificati.

Respectele mele.

Aqualung - Strange and beautiful
Asculta mai multe audio Muzica

Mai schimbati placa, va rog.

Pot incadra ultimele 2 saptamani intr`un singur cuvant: Plictiseala.

Aceiasi oameni.

Aceleasi subiecte de discutie.

Aceleasi probleme.

Am ajuns la concluzia ca stand in casa o sa am parte de mai multa animatie decat iesind.

Secatuiesc. Sincer.

Mai schimbati placa. Maturizati-va. Schimbati registrul. Si poate mai vorbim.

Respectele mele.