Dupa ce am cazut mai mult decat am crezut ca o sa cad vreodata...
Dupa ce am mijit ochii, am intins mana si m-am prins de ultima ramurica de constiinta si m-am ridicat la loc...
Acum...
In plina ascensiune...
Ma intorc asa cum am spus acum un an...
CU CAPUL SUS!
Cu pieptul inainte,
Spatele drept...
Si bateriile reincarcate.
Am lasat in spate oameni pe care trebuia sa ii las, au ramas in spate oameni care m-au lasat pe mine, s-au intors cei care m-au iubit la fel de usor cum au plecat...Da nu-i nimic. Important e ca s-au intors.
Imi pare rau de cei care au plecat definitiv si mi-as dori sa se intoarca.
Poate se vor intoarce candva.
Nu e timpul pierdut.
M-am intors eu, chiar daca nu stiu pentru cat timp, acum sunt aici...
And I thought you did… But actually you didn`t, So I left And you watched. And I choked But you still pushed me away. And I thought you shouldn`t But you said you would So I kept walking Til I stumbled on my heart So now it`s broken But it`s funny still: I fell over and broke it But you pushed me So you provoked it It`s still your fault! No matter the weapon It was you who yelled “Fire!” And I the one who fell.
Ca si cum o tenie uriasa consuma toata mancarea pe care o ingerez, fara sa-mi lase si mie macar o firmitura. Nimic.
Sunt egoiste sentimentele. Ai impresia ca tu le nutresti, cand de fapt ele te nutresc pe tine. Tu existi numai datorita sentimentelor pe care tu le ai fata de orice.
La inceput, crezi ca ai controlul. Ca simti, doar pentru ca vrei tu sa simti. Dar nu e asa. Totul nu e decat o iluzie temporara, care in momentul in care isi scoate ghearele te sperie atat de tare ca nu stii cum sa mai reactionezi.
Nu esti robot, sa nu intelegi asta. Dar nici stapan pe viata ta nu esti. Esti un sclav al absurdului. Stii ca daca iubesti prea mult, o sa suferi la un moment dat. Stii ca daca urasti prea mult, pana la urma vei suferii.
Nu poti sa incerci sa-ti controlezi sentimentele.
Un om care spune ca isi poate controla sentimentele, inseamna ca nu le are. Nu este posesorul unui asemenea bun.
Si acum, nu stiu sa spun exact ce este mai rau?
Sa te stingi usor in timp ce esti supt de energie din toate supapele?
Sau sa traiesti mult si bine, dar trairile tale sa fie echivalente cu cele ale unui bolovan dintr-un rau? Oricat de puternice ar fi loviturile apei, el ramane la locul lui, fixat in namol.
Ca si tine...drept, pe pozitii, nemiscat, adanc ingropat in namolul vietii tale. Si pe masura ce timpul trece, namolul te inghite mai mult si mai mult pana nu mai ramane nimic. Bolovanul se va transforma in nisip, iar tu...probabil la fel...
Ca esti viu, ca esti mort, tot un morman de oase ramai.
Asadar, mai bine induri suisuri si coborasuri.
Suporti mai usor adancimea celei mai adanci prapastii, cand stii ca sentimentele tale te vor ridica, pana la urma, in varful celui mai inalt munte.
In final esti ca o pasare care isi canta trilurile vietii, nu ca o piatra amarate, care nu are altceva de povestit decat ce a vazut in jurul ei de-alungul veacurilor.
Nu va fie frica sa simtiti. Nu incercati sa va controlati sentimentele. Doar sa le diversificati.
"Sa vorbim despre cum particulele de luciditate se dezintegreaza in mod automat cand incep sa devin constienta de prezenta lui. Mi se incetoseaza mintea. Simt un mic tremur in spatele genunchiilor care imi da senzatia ca in curand ma voi prabusi . Si cad. Nu in gol. E bine asa. E perfect. E tot. O stare de euforie interminabila ma sufoca, Imi taie respiratia. Fericirea imi inunda plamanii in mod dureros, ca si cum as inhala Chanel Allure in cantitati industriale si tot nu ma satur. Ma intoxica! Cuvintele lui imi strivesc creierul. Atingerea lui imi carbonizeaza carnea pana la os. Tanjesc dupa mainile lui ca dupa aer. Gustul buzelor lui ma imbata mai rau decat vinul lui Bachus. E dependentsa mea, sau eu sunt dependeta lui. E morfina. E tot. Sexul e…adrenalina. Ca o injectie cu adrenalina. Imi invadeaza brutal venele, trezindu`ma ca din cea mai profunda coma. E apa vie. Nu am cuvinte, nu spun destul. Niciun cuvant nu e indeajuns de expresiv pentru a descrie explozia climaxului. Nici cel mai puternic foc de artificii nu se compara. Poate doar o bomba atomica… Ma las cotropita de trupul lui, fara sa opun rezistenta. La naiba cu tot! La naiba cu inima mea slaba si cu trupul meu avid de pacate! Vreau sa simt gustul iadului! Sa`I explorez fiecare coltisor intunecat si fierbinte. Dragoste.Pasiune.Pacat. Inima, Purgatoriu al existentei mele! Tu, esti dracul gol si imi place ce vad. Esti tot."
Astazi m-am plimbat cu tramvaiul prin Bucuresti. Vizita la Marc m-a epuizat si totusi mi-a deschis ochii. Am fumat mult, am baut doua cafele si am vorbit despre dependenta mea. In prima instanta nu mi-am dat seama la care dependenta se referea, pentru ca, vedeti voi, in tot acest timp in care eu si Marc nu ne-am mai vazut, am descoperit nu una, ci mai multe dependente care imi ghideaza pasii in fiecare zi.
De exemplu, dimineata ma trezesc, imi aprind o tigara, imi fac cafeaua, imi mai aprind o tigara, beau cafeaua, pe parcurs mai fumez cateva tigari, dupa care imi aduc aminte ca trebuie sa mananc. Apelez deci la ~My personal stash of weed~(cum o numeste Marc). Mirosul dulce-intepator de mahoarca in aerul diminetii ma ameteste mai mult decat fumul dens cu care imi umple plamanii. Cea mai mare placere e sa fumezi dimineata. Parca iti continui somnul si visele. Pentru mine, iarba e ultimul gand pe care il am seara si motivul pentru care ma trezesc dimineata. Dar ce nu intelege Marc e ca, dupa o perioada, incepe sa ma mustre constiinta cand ma gandesc la ceea ce fac. Ma simt vinovata, ptr ca toate viiciile mele, sunt interedependente si daca unul iese din ecuatie, intervine haosul si atunci trebuie sa faci abuz de celelalte placeri ca sa ajungi la gradul de fericire pe care il atingeai cand toate elementele erau la locul lor. In cazul meu, de cand sexul a iesit din peisaj, mi-am gasit un nou prieten. Inca nu il cunosc personal dar este prietenul unui prieten. Curand va deveni cunostinta comuna. Nu trebuie decat sa il invit inauntru. O sa va povestesc despre el...daca va fi cazu.
Dar gata! Destul cu prostiile de genul asta! Simt ca deja dau incet, incet inspre lamentiatie si nu vreau. Dimineata asta este speciala, pentru ca ziua de azi e notata in calendar ca fiind ziua in care eu incep sa ies zilnic din casa si o las mai moale cu viciile.
In dimineata asta ma voi plimba cu tramvaiul vietii mele si o sa ador fiecare moment al calatoriei, pana cand ajung la agentie. Astazi o sa zambesc tuturor, o sa imi flutur genele, o sa fac o gluma. O sa ma machiez. Imbrac haine feminine de data asta. Simt nevoia sa ma simt frumoasa. In dimineata asta o sa flirtez. Incepand de azi, incerc sa devin o persoana normala, sa ma integrez in societate, poate o sa ma indragostesc din nou, poate o sa`mi fac prieteni noi, poate o sa reiau legatura cu cei vechi, poate....poate ca de azi, totul o sa fie altfel.""
N.B1.: "Maine o sa va povestesc ce m-a facut sa iau decizia asta si sa`mi supun viata unei schimbari radicale. Nu, nu Marc si nici vreun alt barbat. Nici macar amenintarile Biancai ca ma va parasi definitiv.Doar un film. O umilita venita din adancurile constiintei mele.
Postări
