Saturday Song

Is it genuine, or...

Capitolul in care apare un nou personaj

                  Am spus , nu de mult, ca voi scoate motivul "barbat" din viata mea pentru o perioada. Am facut-o? Da. Pentru prea putin timp, dar am facut-o. Cel putin ranile vechi s-au inchis, si acum am loc pentru unele noi. Am descoperit ca barbatul este cea mai buna lama. Are capacitatea de a te umple de sange, fara sa lase, de fapt, vreo urma. Si totusi, constienta fiind de aceasta calitate nemaipomenita, eu, spasita, ma declar sado-masochista.

                   Si l-am cunoscut pe Marius. Marius este prietenul unor prieteni de-ai lui Jim, deci se intelege ce hram poarta. Ne-am cunoscut la una din sindrofiile organizate de Jim, de data asta intr-o padure, la marginea Bucurestiului. Eu inca sunt invitata la intalnirile astea de gradul 0, chiar daca eu si Jim am ramas doar friends...fuck friends...Nu stiu ce reactie a avut el cand am dat cu ochii de Marius, cert e ca a fost atractie fatala de la prima privire, cel putin din partea mea. Iar eu nu sunt genul de persoana care sa-si ascunda emotiile, din contra, mi se intiparesc pe fata toate sentimentele si chiar in acel moment, parea ca mai am putin si ma sufoc de emotie. O stare ca asta nu am mai avut-o de foarte mult timp. O simt ca pe un soi de infatuare de scoala generala. 

                   Si el ma remarcase, asta era clar. Nici nu ajunsesem bine, nici nu facusem cunostinta. Deodata il vad ca se apropie gales de mine, eliberand cu un pufait lung si zgomotos fumul, parfumandu-ma toata cu mirosul de mahoarca. Se uita atent la mine si ma intreaba daca vreau un shot.Puteam sa refuz? Buzele mele si ale acestui necunoscut ca re ma fascina, erau ametitor de aproape. Nu stiu daca lumea se invartea cu mine de la emotii sau din cauza fumului pe care il trageam in mine de aproape un minut. Transa mea a fost intrerupta de o scanteie scanteie care sarise din joint direct in gura mea, frigandu`mi limba. Cel putin asta trebuia sa faca, dar nu am simtit. Doar  m`a coplesit o senzatie de moleseala, iar picioarele mele murisera de la genunchi in jos. Totusi, inca eram in picioare. In inconstienta mea nebuna, un dram de orgoliu urla in disperare ca nu trebuie sa fac nicio gafa prosteasca! 

                   Ii zambesc, si ma indepartez de el cu un mers leganat, ca de gazela. Simteam ca ma paste o criza de ras, asa ca m`am indereptat spre primul grup de oameni care radeau. Numai eu stiam de ce radeam, sau poate nici eu nu stiam, important era ca nici altcineva nu avea nici cea mai vaga idee de ce era in capul meu.

                   Ce bine era asa. M-a luat toropeala dintr`o data, asa ca mi`am proptit spatele de un plop inalt si plin de muschi verde si moale. Ma uit in zare si ma gandesc ca exact in fata mea  se intindea Nordul si lumea toata. Fara sa`mi dau seama, Marius se posteaza exact in raza mea vizuala, si se uita fix la mine, zambind. Ce bine ma simt acum...

                    Daca el e Nordul, ma gandesc oare, pot fi eu busola?

           To be continued....

Capitolul in care se intoarce foaia

        ""  Am fost. Am vazut. Am tacut. Am plecat.

          Astazi m-am plimbat cu tramvaiul prin Bucuresti. Vizita la Marc m-a epuizat si totusi mi-a deschis ochii. Am fumat mult, am baut doua cafele si am vorbit despre dependenta mea. In prima instanta nu mi-am dat seama la care dependenta se referea, pentru ca, vedeti voi, in tot acest timp in care eu si Marc nu ne-am mai vazut, am descoperit nu una, ci mai multe dependente care imi ghideaza pasii in fiecare zi.

           De exemplu, dimineata ma trezesc, imi aprind o tigara, imi fac cafeaua, imi mai aprind o tigara, beau cafeaua, pe parcurs mai fumez cateva tigari, dupa care imi aduc aminte ca trebuie sa mananc. Apelez deci la ~My personal stash of weed~(cum o numeste Marc). Mirosul dulce-intepator de mahoarca in aerul diminetii ma ameteste mai mult decat fumul dens cu care imi umple plamanii. Cea mai mare placere e sa fumezi dimineata. Parca iti continui somnul si visele. Pentru mine, iarba e ultimul gand pe care il am seara si motivul pentru care ma trezesc dimineata. Dar ce nu intelege Marc e ca, dupa o perioada, incepe sa ma mustre constiinta cand ma gandesc la ceea ce fac. Ma simt vinovata, ptr ca toate viiciile mele, sunt interedependente si daca unul iese din ecuatie, intervine haosul si atunci trebuie sa faci abuz de celelalte placeri ca sa ajungi la gradul de fericire pe care il atingeai cand toate elementele erau la locul lor. In cazul meu, de cand sexul a iesit din peisaj, mi-am gasit un nou prieten. Inca nu il cunosc personal dar este prietenul unui prieten. Curand va deveni cunostinta comuna. Nu trebuie decat sa il invit inauntru. O sa va povestesc despre el...daca va fi cazu.

                  Dar gata! Destul cu prostiile de genul asta! Simt ca deja dau incet, incet inspre lamentiatie si nu vreau. Dimineata asta este speciala, pentru ca ziua de azi e notata in calendar ca fiind ziua in care eu incep sa ies zilnic din casa si o las mai moale cu viciile.

                  In dimineata asta ma voi plimba cu tramvaiul vietii mele si o sa ador fiecare moment al calatoriei, pana cand ajung la agentie. Astazi o sa zambesc tuturor, o sa imi flutur genele, o sa fac o gluma. O sa ma machiez. Imbrac haine feminine de data asta. Simt nevoia sa ma simt frumoasa.  In dimineata asta o sa flirtez. Incepand de azi, incerc sa devin o persoana normala, sa ma integrez in societate, poate o sa ma indragostesc din nou, poate o sa`mi fac prieteni noi, poate o sa reiau legatura cu cei vechi, poate....poate ca de azi, totul o sa fie altfel.""

              N.B1.: "Maine o sa va povestesc ce m-a facut sa iau decizia asta si sa`mi supun viata unei schimbari radicale. Nu, nu Marc si nici vreun alt barbat. Nici macar amenintarile Biancai ca ma va parasi definitiv.Doar un film. O umilita venita din adancurile constiintei mele. 

                          Dar asta maine..."

              N.B.2: Tu chiar nu ma cunosti deloc...                                                               

           

Tryinggggg!!!!!!!!!!!

Inceputurile sunt intotdeauna grele. Nu stiu cu ce sa incep. Perioada asta de lipsa de inspiratie imi afecteaza starea. Pana si viata personala. Sunt mereu irascibila si cufundata in gandurile mele, impletesc si urzesc, incerc sa combin cate ceva si intr`un final tot nu iese nimic. Cuvintele se ametesc in mintea mea, se transforma in orice,pana si in rime, desi nu intentionez sa scriu vreo poezie.

Imaginatia mea te vrea , te rescriu cu inspiratie din imaginatia mea bolnava si ai iesit atat de bine ca`ti ofer inima pe tava...si trupul probabil, mai vedem...ce facem azi vorbim, mai futem sau ce?
......hal de rima...

Perioada asta este intr`adevar nefasta. Tot echilibrul meu interior si exterior s`a dus p***i de suflet. Ascult melodii de dragoste, desi nu sufar, cine stie, poate o sa simt si eu ceva. Mereu, dupa o perioada de lacrimare intensa si suferinta si plm uit sa mai simt. Parca amortesc. Nu mai simt nimic pentru nimeni, doar scarba uneori si o nevoie acerba de a face misto de oricine. Si uite asa imi pun lumea in cap. Am momente cand chiar nu suport pe nimeni. Oricine ar fi. Nu suport nici macar sa`i aud respiratia, daramite vocea.

Am ajuns la concluzia ca enervez multa lume dupa ce ma sictiresc. Si eu ma sictiresc foarte greu, dar si cand ma supar e jale si parjol. Nu mai imi e mila de nimeni. Si e mai bine asa. Nu mai suferi. Te doare undeva de toti si de toate, atunci e bine. Un stres in minus. Si ce daca lumea nu te mai suporta? Traiesti dupa lume? NU! D`apai cum atunci sa nu simti ca ti`e bine?

Iar aberez! In plm o idee lucida nu am si eu deja de cateva zile.

Imi aprind o tigara, o fumez pana la jumate, ma ia durerea de burta si o sting. Suflu fumul, pentru ca urasc fumul de tigara cand o sting. Urasc multe lucruri vad. Parca nu tigara as fuma. Mi`e dor de mirosul de pin...nu atat de senzatiile ulterioare cat de miros. Ma linisteste. Ma poarta departe. Ma ducecu gandul la Jim. Ce`o face, oare? Nu am mai vorbit de mult...nici cu Marc, nici cu Alex...mai ales cu Alex. Ce`or face ei acum? Ei si restul barbatilor care au facut odata parte din viata mea? De ce ma intereseaza? Atat de mult se pare ca m`a afectat lipsa unei figuri masculine in ultima vreme ca parca le regret pe cele vechi.
M`a sunat Marc azi. Vroia sa vada ce fac, ce amabil din partea lui...
-Esti ok? Ai o voce ciudata....
-Da, sunt ok, doar ca am revenit la vechiile obiceiuri. zambesc amar si masor cu privirea jointul. Cata fericire poate sa imi aduca un amarat de mugure si totusi nu se compara.
-Mai esti la telefon?
-Da...
-Ce s-a intamplat?Trebuie sa se fii intamplat ceva, doar ai spus ca nu te mai atingi de porcariile astea niciodata, imi promisesei...
-Da, ti`am facut o promisiune si am calcat`o. Tu nu mi`ai promis nimic, deci nu am cum sa o dau la intors cu tine...ati putea sa credeti probabil ca am spus asta pe un ton melancolic, dar nu, nici macar ironic, doar nepasator.
-Vreau sa te vad. Hai la mine, faco cafea, stau cu tine sa fumezi si mai vorbim noi mai multe.
In momentul ala mi`atrecut prin cap rima aia proasta:

Imaginatia mea te vrea , te rescriu cu inspiratie din imaginatia mea bolnava si ai iesit atat de bine ca`ti ofer inima pe tava...si trupul probabil, mai vedem...ce facem azi vorbim, mai futem sau ce?

-Poftim?
-Nimic. Cred ca gandeam cu voce tare.
-La futut? rade. Chiar mi`era dor de rasul lui masculin. Gata.
-Ajung intr`o ora.
-Ok.


Nu stiu daca e o decizie inteleapta, dar pana la urma nu am nimic de pierdut. Imi fac un dus, ma imbracrepede si simplu, ca doar nu am un "date" important, ce naiba, edoar vorba de Marc. O pereche de jeansi si un tricou alb cu pisicuta sunt de ajuns. Imi mai aprind o tigara si incerc sa imi arunc niste machiaj pe fata. Sunt stravzie deja de cand nu am mai iesit din casa. E, parca arat mai vie acum, dar tigara asta tot ma scarbeste. S`a fumat singura. Ca timpul, ca viata mea, se fumeaza singura,pentru ca ma scarbeste prea mult sa o fumez eu.
Cand o sa se nasca barbatul care sa ma faca sa trag cu pofta din tigara?

That`s all for tonight, folks:)


P.S.: Cam asta are ea in cap:)))

Saturday Song

Nu ca gata, Gata!

Si totusi, desi a incercat, nu a mers. Nu a reusit sa faca nimic dince si`a propus. Barbatii au ramas in continuare cea mai mare slabiciune a ei. Ea,care calcase in picioare atata lume ca sa iasa totul cum vrea ea, eacare a trecut peste atatea...s`a impiedicat de`un ciot, de`un barbat amarat care aproape ca i`a schimbat viata. Cu ce drept a facut asta? Cine i`a dat voie sa se implice? Cine i`a spusca este ok sa`ti dai viata peste cap din nou? Si nu oricum, ci din acelasi motiv ca prima oara...ca a doua...ca a treia....si asa mai departe.
Gata! Nu ca gata, GATA am spus! Pentru o perioada nedeterminata, va scoate motivul "barbat" din viata ei. Nu se stie pentru cat si nici daca va reusi, dar macar va incerca. O avea pe Bianca. Iar Bianca avea acum nevoie de ea. Altceva nu mai conta! Nu trebuia sa conteze...
"Marc...ce ai facut?De ce ai facut asta? De ce-uri tampite! Inutile! O sa fug, dar unde? La Jim nici nu se pune problema! Nu dau din lac in put, ma descurc eu cumva. Doar nu s`a sfarsit lumea. Si nimfomana din mine va trebui sa şada bland o perioada.....

Maneater

Marc:
Dintre toti barbatii pe care ii cunoscuse, el era cel mai interesant. Putea sa fie incadrat cu usurinta in tipologia barbatului gen Humphrey Bogart. Nu era frumos, varsta si greutatile vietii punandu`si poate exagerat de mult amprenta pe trasaturile lui fizice; nu foarte inalt, trupul lui candva atletic si suplu capatase rotunjimi nedorite, cauzate probabil de stres si viata de noapte agitata. Insa nu putea fi catalogat drept gras, mai degraba rotunjor (fundul acela obraznic nu putea apartine sub nicio forma unui barbat gras!) si incredibil de sexi. Cantitatea de feromoni pe care o emana era absolut devastatoare, dezarmand, fascinand, excitand. Poti spune ca era aproape imposibil sa il refuzi pe acest om. Si daca nici asa nu te convingea, zambetul lui sarmant era arma secreta si totodata devastatoare care topea...TOT. Fara drept la replica, fara detalii si explicatii inutile iti dadeai seama ca te aflii sub o oarecare vraja, intr`un sevraj euforic. Mai exact, era genul de barbat de care era foarte greu, daca nu chiar imposibil sa nu te indragostesti. Personalitatea lui debordanta si simtul umorului foarte bine dezvoltat faceau parte din arsenalul lui. Nu degeaba era trecut de prima tinerete. Cunostintele lui in materie de femei erau vaste si el nu facea niciun efort sa ascunda acest lucru. Dupa o prima conversatie nu puteai sa subliniezi decat cateva trasaturi: era un prieten devotat, un amant feroce, dar un iubit dezastruos. Asta observase ea; acest barbat, acest misogin cu clasa putea fi exact ceea ce ii trebuia, putea fi salvarea ei, un singur pas gresit insa, si totul se putea transforma intr`o nenorocire si mai mare. Isi va pune trupul pe tava pentru el, dar sufletul nu trebuie sub nicio forma implicat in aceasta conjunctura. Un singur pas gresit, un suspin nelalocului, o vorba necugetata sau un geamat rugatorul putea declansa razboiul. Un razboi al sentimentelor de care nu avea sub nicio forma nevoie, doar de asta fugea. Marc era Franta, Jim era Germania. Franta ii oferea azil, in timp ce Germania o tinea prizonier de razboi. Trebuia sa aiba grija, discreta nu neaparat cu cei din jur, ci cu ea insasi. Educatia sentimentala capatata in acesti 4 ani de razboi perpetuu aveas sa fie cea mai puternica arma a ei impotriva inimii insasi.

Jim:
Dragalasul, periculosul, James Dean, un rebel fara cauza. Tanar, frumos, destept si sarac. Atragea prin impetuozitate, sexualitate si totala lipsa de maniere. Ochii lui de culoarea wiskey-ului de cea mai buna calitate, ardeau ca doua flacari jucause, hipnotizau plini de pericol si neprevazut. Cum i`ar fi putut rezista oare o fiinta atat de complexa si elevata ca Anna unui om atat de de simplu si de zgrunturos pentru care libertatea nu avea limite, in viziunea lui, limita insasi fiind inexistenta? Inalt, atletic, musculos, bronzat, o simpla privire, un dulce supliciu, un moft pe care si l`a acordat intr`un moment de slabiciune si plictis, un moft care avea sa o coste prea multe nopti pierdute. El era un viciu pentru ea. Si cum un viciu nu vine niciodata singur, a dobandit pe drum cateva alte vicii: sexul, fumatul, iarba, pastilele si intr`o oarecare masura wiskey`ul, care ii aducea aminte de ochii lui si in care se ineca in noptile lungi si incarcate de disperare cand se certau. Nu`l iubise niciodata, dar fusese dependenta de el ca de amfetamine. Sexul era ca un delir interminabil: juisari, tigari, bauturi enrgizante, jointuri si cafele, erectii, juisari din nou, orgasme,saliva, sperma, lacrimi, gemete, tipete, carcei, Rammstein...
"Willst du bist der Todd euch scheidet/ Treu ihr sein fur alle Tage? /Nein!" (* vrei pana cand moartea va va desparti sa ii fii credincioasa pentru toate zilele?Nu! [o traducere stangace si totusi exacta ptr germana mea limitata] ). Si NU i`a spus. Nu era genul de viata la care sa se inhame; constienta ca sexul si destrabalarea sunt trecatoare nu se putea sa ramana legata de acest om ptr totdeauna. Viitorul se arata clar in toata splendoarea lui: alaturi de el, negru, uracios, plin de angoasa si de lipsuri. Asa ca a tras aer in piept si a plecat mai departe inainte sa fie prea tarziu. Stilul asta hardcore nu era pentru ea.

To be continued...