Fara noima

Sa vorbim despre cum particulele de luciditate se dezintegreaza in mod automat cand incep sa devin constienta de prezenta lui. Mi se incetoseaza mintea. Simt un mic tremur in spatele genunchiilor care imi da senzatia ca in curand ma voi prabusi . Sunt inca in picioare si totusi parca sunt ingropata in pamant pana la genunchi. Nu imi doresc altceva decat sa ma scufund tot mai adanc, in pamant, in uitare, in vina, in propria-mi constiinta, departe de privirea ta scrutatoare, de ochii tai reci si goi care ma privesc fara emotie sau interes. Roata s-a intors. Parca ieri tu erai cel care privea plin de speranta spre mine si eu….

Eu te vedeam, te observam cu atentie de chirurg, te studiam fara superficialitate si asta nu din cauza ca mi-ai atras atentia cu vreuna din calitatile tale deosebite. Nu. Mereu mi-a placut sa analizez persoanele pe care eu le consider inferioare mie. Sa aflu reteta. Sa compar. Sa trec in revista pana si cele mai mici detalii ale personalitatii ratatului.
 Privesc inferioritatea cu acel interesc cu care oamenii privesc si incearca sa desluseasca semnificatia gesturilor unei maimute de la Zoo. Ce comparatie perfecta. Maimuta. Esti o maimuta. Perfect absorbita de propria persoana, violenta si cu niciun fel de interes ptr semenii sai. Esti un mic papagal care nu se poarta desparti de oglinda agatata de una dintre gratiiile coliviei sale, deoarece nu ii vine sa creada ca faptura aceea superba care ii intoarce privirea,este chiar el.

Se pare ca instinctele primare, atractia sexuala a trimfat in final in fata bunului simt, al educatiei si al eruditiei. Savantul indragostit de cobai. 

Aici se produce declicul. Un deget invizibil apasa pe butonul de autodistrugere si BUM! Totul se prabuseste.

Nu am nici cea mai mica speranta ca voi fi un Phoenix. Nu voi renaste din cenusa. Sunt mai degraba PrintulFericit al lui Wilde. Dragostea m-a facut sa imi pierd poleiala de aur, sclipirea de nestemate a ochilor. In final, cenusa mea nu va face altceva decat sa se risipeasca purtata de vant inspre neant. Dar, cand cenusa se va raspandi, va ramane dezgropata o inima de plumb, fara viata. Aici nu ma mai aseman cu Printul Fericit, pentru ca langa inima lui de plumb, trupul neainsufletit al randunelului o vegheaza aievea.