Adio, mestere!

Ma retrag cat inca pot sa-mi tin capul sus cu mandrie.

Singurul lucru care mi-l pleaca este suferinta pe care o iau cu mine.

A fost frumos.

Mi-a facut placere sa va numesc prieteni, familie, iubiti....care cum ati fost.

Dar acum s-a terminat.

Mi-am jucat rolul, dar mi s-au terminat replicile si nici nu mai am inspiratia necesara sa improvizez. In definitiv, de ce as face asta? Nu merita. 

Alte cuvinte sunt de prisos, iar asta este singura despartire de care avem nevoie.

Respectele mele,

Adio.